Visuri privite printr-o oglinda sparta. Noaptea nu mai e a noastra!

Visuri privite printr-o oglinda sparta. Noaptea nu mai e a noastra!

Oamenii au fost luați prin surprindere.Totul s-a schimbat de la o zi la alta. Maimuța a taxat dublu.

Cetatea era prosperă, ei erau liberi, independenți. Războiul era doar o poveste pe care o auziseră de la bunici.
În jurul lor creșteau turnuri de sticlă ce atingeau cerul. Târguri pline cu bunătăți care , de cele mai multe ori, le prisoseau.

Regii deveniseră mici, neînsemnați. Tremurau în fața mulțimii, iar supușii aveau apucături de regi. Toate erau anapoda, legile se schimbau în funcție de culoarea pielii sau de apucăturile sexuale. Nici o obligație. Se tot plăsmuiau privilegii.

Viața își pierduse pasiunea. Esența ei dispăruse. Și sângele apă se făcu’ și pâinea nu mai avea nici o valoare. La colțuri de străzi stăteau cerșetori care refuzau mâncarea. Aruncau după trecători cu monezi de aur spunând că este dreptul lor să ceară mai mult.

Fiecare avea Dumnezeul lui și înjurăturile la adresa credinței celuilalt se plăteau cu minusuri și plusuri. Bătrânii erau prea bâtrâni, iar tinerii nu mai aveau dorință. Nu mai iesea nimeni la tablă.

Nu mai erau zmei, nu mai erau furtuni, nu mai manca nimeni carne de om.
Lumea mergea pe trotinete. Cei care își tăiau prepuțul tipăreau bani și conduceau lumea. Femeia era aceeași cu bărbatul, medicul cu maladivul și sclavul cu stăpânul.

Când lupii au început să urle în păduri, nimeni n-a mai aprins focurile. Asta a fost un semn că stăpânii se pot trezi.

Au scos pe masă cartea cu legile noi și un pachet cu țigări de foi. Fumul aduse printre oameni un zvon. Ca o boală, ca un virus. Păinea a devenit mai sărată, câmpul mai uscat, respirația mai grea.
Legea era lege. Sirenele urlau zi și noapte. Toți erau obigați să stea în case, dar nimeni nu se mai odihnea.

Pașii au devenit interziși pe timpul nopții. Puținii oameni supărați cântau. Așa înțelegeau revolta. Steaguri în culorile curcubeului și tamburine în miniatură.
Nu s-a declanșat nici un război, nu a fost nici o luptă.

Să ne ferească Dumnezeu de așa victorii.

Tuturor li s-au împărțit difuzoare și măști pentru a nu se mai recunoaște între ei. E mai sigur așa. Iubește-ți aproapele, dar stai departe de el!
Un scaun da, un scaun nu. Oamenii s-au transformat in mobilier. Îi întâlneai din metru’n metru. Resemnați, miroseau a lemn de nuc.

Praful s-a așezat peste calendar. Orele nu mai miscau, zilele s-au blocat făcând ca săptămânile să devină identice. Paginile spuneau aceeași poveste.
Discipolii desenau zâmbete pe fiecare palmă primită și propovăduiau durerea binelui.

Frica și foamea aduna caracterele în lumea barăcilor.

2 Comments

  • Irina Posted 4 noiembrie 2020 8:46 pm

    Esti genial.

    • Richard Posted 4 noiembrie 2020 10:46 pm

      Multumesc mult!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *