Cultură vândută la tractir.

Cultură vândută la tractir.

Există pe Facebook Aripa Femeilor de Celuloid. Inaccesibile muritorilor de rând. În așteptarea bărbatului exact, ele rămân doar cu sufletul curat.
Înflăcărate admiratoare ale Danei Budeanu și dovada vie că trupul fără cap s-ar numi decapitat, se pun pe compus povestioare deocheate.

Îmi place peștele care dă pe datorie

Inabordabila de Mall a descoperit vocabularul vulgar și toaleta cu capacul ridicat. Nonșalanța prin care folosește exprimarea maselor îi dă senzația de independență până la ora mesei.

Doamne, cum își povestește partidele de sex extreme cu masculi feroce pe care i-a pus cu botul pe labe și care, evident, i-au așternut la picioare lumea. Adică, un IPhone și un buchețoi de trandafiri.

Domnișoara inabordabilă, în timp ce persiflează șlitul care se închide pe dreapta și se deschide pentru o farfurie cu linte, pixul i se anturează cu burta plină si fată ceva texte hazoase.

Ea aduce un suflu nou în “linba” română introducând cazul ” abuzativ”, o intervenție gramaticală polenizată prin așternuturi închiriate la oră.

Numiții ” pulărai” care, pe lângă familia înfometată din provincie, îi hrănesc și spiritul de conțopistă, sunt ” ridicolizați” spre amuzamentul suratelor pribege, care aplaudă frenetic la umbra lampadarelor roșii.

Acum, dacă doamnele de rigoare își povestesc experiențele de budoar botjocorind milostivii ce le hrănesc fără a cere factură fiscală, îmi permit să povestec o întâmplare pe care o pogor din negura experiențelor mele luxuriante.

Am ieșit, pe vremea când încă mai aveam păr, cu o artifică dintre cele care atrag băieții ieșiți din adolescență ca bala în colțul gurii.
Umflat în stern și cu vocabularul redus la minimum, m-am învolburat să o impresionez la o terasă de mofturi din Herăstrau.
Zona unde, în timpurile mele, domnișoarele dădeau masteratul în marketing și economie.

Nu eram nici sărac nici bogat, nici inalt nici scund, nici frumos nici urât. Gasește-l tu p-ăsta?! Așa că nu mă ustura prea rău să plătesc două scaune la malul bălții.
Bosumflată până în momentul andocării, “parapanta” și-a revenit,brusc, de la statutul de bagaj, exaltându-se la vederea prețurilor din meniu.

Glumițele mele cu tentă sexuală n-au mișcat nici un miligram din siliconul buzelor lacome. Eram mai prejos decât un cocktail plătit la suprapreț. Coborând privirea pe silicoane și pe rochița ce se ridicase mult prea ostentativ, am descoperit că prețul băuturii este chiar infim.

Până la urmă, bărbatul nu știe carte când fusta este suficient de scurtă.

Prostituatele si homosexalii au cele mai dramatice povești de viață. Toată suferința lumii s-a coagulat în existența lor. Cerșetori înăscuți, storc tot ce pot de la naivii ce le cred fanteziile.
Literatura este plină de curtezane care au trimis bărbații acasă doar în șosete.

Brusc, “vipia” a început o poveste din care am dedus că viitorul ei atârna de portofelul meu. Un refuz și i-aș fi ucis perspectiva.
Avea nevoie de o sumă substanțială pentru a-și achita taxele universitare. Bieții ei părinți ar fi omorât-o dacă aflau că a cheltuit banii de școală, doar că a avut niște probleme de sănătate și a avut nevoie de fonduri.

Mi se oprise și secundarul de la ceas. Portofelul prinsese viață și voia să-i acorde primul ajutor.

Na, povestea era înduioșatoare, dar și eu mai avusesem contacte cu literatura de profil. O dată plângi la Sandra Brown pe urmă narațiunea se repetă.
Am chemat ospătarul să mai aducă ceva bucate sărite din preț și lacrimile s-au mai zvântat.
Și soarele zâmbește când nota de plată te ridică pe scara socială.

Ospătarul se misca ca bețișoarele pe țambal. Îmi juca aroganța sub cămașă, iar în ochișorii fetei mele facultatea era ca și terminată.

În timp ce masa devenise de’a dreptul glorioasă, m-am scuzat politicos că trebuie să merg la toaletă, mi-am luat ușor recuzita de pe masă și m-am îndreptat spre mașină. Cheie, talpă, demaraj.

Dorințele fiziologice ne îmboldesc și pe noi și pe voi.

Să te amuzi pe seama nevoii barbaților de a face sex este ca și cum bărbații ar râde pe seama foamei care vă împinge spre civilizație.
Când intrați să cumpărați sticla cu vin ieftin în fața căreia vă plângeți promiscuitatea, căutați pe pereții Alimentarei afișul “Clientul nostru, stăpânul nostru” și nu uitați: casa părintească nu se vinde chiar dacă este din chirpici.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *